Silvestru Lungoci a avut marele merit de a fi reintrodus în Bucovina bătrânul fluier (cavalul) şi cimpoiul, instrumente prezente în vestitele tarafuri de lăutari de altădată, folosindu-le cu pricepere în cadrul orchestrei din care făcea parte, în afară de instrumentele menţionate, Silvestru Lungoci a fost interpret neîntrecut şi la tilincă, ocarină şi nai.

Un bucovinean de omenie. Pentru cei care l-au cunoscut ca interpret de frunte al Ansamblului „Ciprian Porumbescu” din Suceava, dar şi ca rapsod neîntrecut al folclorului bucovinean, artistul originar din Horodnic de Jos a fost pe tot parcursul vieţii sale un „bucovinean de omenie”, aşa cum obişnuia el însuşi să spună despre oamenii acestor locuri. Marele rapsod a plecat pe drumul fără întoarcere după o scurtă, dar amară suferinţă, într-o zi de februarie a anului 1993 şi a fost înmormântat în cimitirul bisericii „Înălţarea Sfintei Cruci” din Călugăriţa, alături de părinţii săi.

Biserica Reînvierii de la Mănăstirea Sucevinţa a fost adăugată duminică patrimoniului UNESCO, care a extins astfel sit-ul generic al Bisericilor din Moldova, inclus pe lista UNESCO încă din 1993.

“Cu pereţii exteriori în întregime acoperiţi cu fresce pictate din secolele al XV-lea şi al XVI-lea, inspirate direct din arta bizantină, aceste şapte biserici din nordul Moldovei sunt unice în Europa. Aceste picturi oferă o acoperire sistematică a tuturor faţadelor, iar compoziţia lor excepţională, eleganţa personajelor şi armonia culorilor se combină perfect cu peisajul înconjurător”, explică UNESCO.

Organizaţia aminteşte că Bisericile din Moldova au fost înscrise pe lista patrimoniului mondial din 1993. “Biserica Mănăstirii Suceviţa completează acest complex”, spune UNESCO. “Pereţii ei interiori şi exteriori sunt decoraţi în întregime cu picturi murale datând de la sfârşitul secolului al XVI-lea. Este situată în incinta fortificată a Mănăstirii şi este singura care are o reprezentare a scării Sfântului Ioan Climax”, precizează UNESCO.
Celelalte biserici din Moldova incluse pe lista patrimoniului mondial sunt cele de la Moldoviţa, Humor, Voroneţ, Probota, Arbore, Pătrăuţi şi biserica Sfântul Gheorghe din Suceava.

Din România, pe lista patrimoniului UNESCO  mai figurează Ansamblul bisericilor de lemn din Maramureş, Mănăstirea Horezu, fortăreţele dacice din Munţii Orăştiei, situri săteşti cu biserici fortificate din Transilvania, centrul istoric Sighisoara şi rezervaţia biosferei Delta Dunării.
Decizia de includere a bisericii Mănăstirii Suceviţa în patrimoniul mondial a fost luată cu ocazia reuniunii Comitetului pentru patrimoniul UNESCO, care se desfăşoară din 25 iulie până la 3 august în capitala Braziliei. Această a 34-a reuniune a Comitetului analizează cereri depuse de 33 de state-părţi pentru includerea de noi sit-uri pe lista patrimoniului mondial.

În afară de mănăstirea din România, Comitetul a mai inclus duminică pe lista patrimoniului mondial un castel din Austria şi o gravură preistorică în stâncă din regiunea Castilla y Leon, din Spania. Obiectivele adăugate nu sunt sit-uri noi de sine stătătoare, ci mai degrabă extinderi ale unora deja incluse în patrimoniu, precizează UNESCO.

Mai multe despre Mănăstirea Sucevița

Via:Realitatea.net

“Doina de la Capul Codrului” în interpretarea lui Alexandru Bidirel la vioară. Cântec specific bucovinean.

Ultimul mare lăutar al Bucovinei

Născut în satul lui Ciprian Porumbescu, Stupca, Alexandru Bidirel a fost un interpret de excepţie la vioară, căreia i-a tradus inegalabil şi bucovineşte graiul. Virtuoz al instrumentului care se ţine cel mai aproape de inimă, pe care l-a iubit ca nimeni altul, stupcăneanul a fost numit de critici şi etnologi “cel mai de seamă lăutar al Bucovinei”.

Revista de etnografie şi folclor îi consacră artistului, în 1989, o largă cronică literar-muzicală, Constantin Brăiloiu, cel care l-a descoperit ca instrumentist în satul Capu Codrului, aducînd elogii talentului celui despre care Sofia Vicoveanca spunea că este “ultimul mare lăutar al Bucovinei”. Păstrător al unui repertoriu bazat în exclusivitate pe tradiţie, Alexandru Bidirel a fost o viaţă întreagă solist şi primă vioară la Ansamblul “Ciprian Porumbescu” din Suceava.

Numele neuitatului interpret dăinuie, actualmente, dincolo de amintiri şi înregistrări de excepţie, prin festivalul care îi poartă numele. Nepot al celebrului Grigore Vindireu, care l-a inspirat pe marele Ciprian Porumbescu, Alexandru Bidirel încă mai foarfecă inimile oamenilor cu melodii şi jocuri ce vor rămîne în panteonul instrumentiştilor acestor locuri: Corăgheasca, Arcanul, Sîrba, Cioful, Trilişeşti şi cîte altele, înregistrate cu Orchestra Radio şi păstrate în fonoteca de aur a folclorului bucovinean.

Via: Evenimentul.ro