Biserica din Arbore

Luca Arbore, boier si inalt dregator al lui Stefan cel Mare, a inaltat un paraclis in 1503 la Curtea sa din comuna care-i poarta numele, situata pe valea raului Solca.

Arhitectura. Biserica are un pla dreptunghular la exterior (fara turla) si un fals-trilobat in interior (absidele sunt doua nise arcuite in grosimea zidurilor laterale), forma nemaintalnita pana atunci la ctitoriile epocii. Silueta deosebit de eleganta a constructiei este accentuata de prelungirea peretilor spre vest cu cca 2,5 metri si unirea lor la partea superioara prin arcada, obtinandu-se astfel un spatiu semi deschis ce apare pentru prima data in arhitectura moldoveneasca.

Pictura interioara a fost serios afectata in secolele XVII-XVIII cand edificiul, supus vitregiilor istoriei, a ramas fara acoperis. Tablourile votive (in pronaos si naos) infatiseaza totusi deslusit pe ctitor si familia sa in doua ipostaze, figurile fiind pronuntat portretizate laic. Sfintii si Sfintele (in pronaos) au adesea nimburile in relief si aurite, semn al opulentei caracteristice fruntasilor feudalitatii locate, chiar intr-o perioada de permanente conflicte cu Poarta otomana impotriva careia se invoca victoria, simbolic, in Cavalcada Sfintei Cruci (pronaos); compozitia da nota specifica picturii murale din Bucovina.

Pictura exterioara este opera lui Dragos Coman din Iasi chemat la 1541 de Ana fiica lui Arbore, sa zugraveasca biserica, Artistul dovedeste geniul: umblat pe multe meleaguri straine, el inoveaza, are o viziune noua fata de inaintasi, reuseste o sinteza indrazneata intre elementele orientale si occidentale bine integrata totusi in traditie. Se pastraza canonic Imnul acatist (la miazazi) dar Asediul Constantinopolului capata substanta real-istorica (asediul persilor din anul 626); reprezinta doar o aliniere formala impusa de moment, optiunea antiotomana a pictorului fiind evidentiata prin actualizarea Cavalcadei (in interior). Drumul magilor, Maica Domnului si alte scene denota o inclinatie spre peisajul stancos, pe un fundal preponderent verde, ca si la Judecata de Apoi unde gaseste unele solutii proprii de fluidizare a miscarii personajelor. In Cinul de pe absida, printre sfintii martiri figureaza si aparatorul de moarte, Cristofor, cu pruncul Iisus pe umar; este o imagine unica si neobisnuita pentru Moldova, influenta a picturii murale din tarile catolice. Proba de geniu a zugravului ramane insa decorul fatadei de apus; in marea cavitate unde se fac indeobste pomeni si parastase, intregul prete pare o imensa carte de miniaturi care "...imbina o viziune parca de quattrocento italian cu stralucirile emailurilor, stampelor si covoarelor orientale" (P. Comarnescu). La nici o alta manastire nu gasim un asemenea ansamblu de miniaturi considerat de altfel drept cel mai bine realizat din toata pictura epocii Stefan cel Mare - Petru Rares. Intalnim si aici pe Adam arand, pe Eva torcand (in Geneza), mesenii de la Ospatul Sfantului Gheorghe sunt asezati si cu spatele la pridvor (amplasament strain bizantismului, introdus de Renasterea italiana), redarea peisajului, a stancilor in speta, trimite spre Giotto, dar personajele au o miscare mai fireasca, "traiesc" eveminetul pe acelasi fond verde intunecat. Si tot aici artistul se dovedeste curajos: la trecerea de pe un zid pe altul, aseaza capul balaurului intr-o scena si coada in alta (Aducerea balaurului). Transant, Dragos Coman introduce in pictura bisericeasca unul dintre cele mai laice monumente de arta moldoveneasca.

Din mobilierul paraclisului nu s-a pastrat mare lucru, in schimb chivotul de mormant al ctitorului (in pronaos) este apreciat ca cel mai valoros insemn funerar de stil gotic din Bucovina. Doua blocuri de piatra, langa manastire, atrag atentia: in bortele lor anume adancite s-au pregatit neasemuitele culori ale Arborei.