Istoricul Orasului Gura Humorului - Descoperirea de la Piatra Pinului

Prin anii 1960—1963, un elev de la liceul teoretic din Gura-Humorului (este vorba de dl. Brustur Titus, astazi geolog principal la intreprinderea de prospectiuni geologice si geofizice Bucuresti) era insufletti de o nobila pasiune : aceea de a cerceta si cunoaste tainele naturii. Si-a oprit atentia, intr-o buna zi, asupra masivului stincos de la PIATRA PINULUI. Dislocind mai multe placi de sist, evidente in partea de vest, a descoperit, pe unele dintre ele, urmele imprimate ale unor pesti de dierse marimi, pe unele dintre ele, urmele imprimate ale unor pesti de dierse marimi. in zilele urmatoare, si-a continuat cercetarea in partea de sus a masivului. A descoperit acolo un “desen" reprezentind o parte din coada unui peste foarte mare. Folosind unelte potrivite, el a reusit sa desfaca placile care acopereau “desenul".

A iesit astfel la iveala "amprenta" (impresiunea) completa a unui peste preistoric, lung de aproximativ 1,90 m. Curind dupa aceea, ajuns student la Facultatea de geologie-geografie Bucuresti, el isi informeaza profesorii despre descoperirea facuta la Piatra Pinului. Paleontologul dr. Dan Grigorescu, impreuna cu studentul' sau, vin la Gura Humorului spre a inregistra toate datele necesare in. legatura cu locul descoperiri, si pentru a ridica si duce la Bucuresti placile cu valoroasa impresiune. Au urmat cercetari indelungi si minutioase care au dus la concluzia ca erav orba de o specie necunoscuta (necatalogata) de Palaeorhynchus — un fel de scrumbie -, peste care a trait acum vreo 30 de milioane de ani, intr-o mare oligocena ce acoperea intreg spatiul din estul Carpatilor. I s-a dat numele stiintific de PALEGRHYNCHUS HUMORENSIS, nume determinat de denumirea orasului nostru, in apropierea caruia a fost gasita fosila.

Considerind ca in cuprinsul zonei de la Piatra Pinului se gasesc vestigii de plante si animale stravechi, cit si minereuri si formatii geologice rare, ea a fost declarata monument al naturii. (T. Brustur, D. Grigorescu, Une nouvelle espece du genre Palaeorhynchus : Palaeorhynchus humorensis dans Ies depots oligocenes de la zone de Gura-Humorului. Rev. roum. geol., geoph., geogr., geologie, 1973, 17, 1, p. 99—113; Ed. Acad. R.S.R., Bucuresti; cf. Brustur T., Un monument al naturii din judetul Suceava — Piatra Pinului (Gura-Humorului). Zori Noi, nr; 7773, 37.XII.1972, Suceava : Brustur T., O interesanta descoperire paleontologica la Piatra Pinului..., Zori Noi, mv 7986, 26.VIIL 1973, Suceava.)

In imediata vecinatate a Pietrei Pinului, forari recente de cercetare au dus la descoperirea unor rezerve de apa minerala termala, slab sulfuroasa, oligo-mineraia, — apa care se gaseste si in doua izvoare din apropierea manastirii de la Voronet. Aceste descoperiri, folosite pina prezent doar partial, de catre localnici, sint pastrate ca fond balnear de rezerva.

De altfel, orasul Gura-Humorului, situat la o altitudine de cea 470 m, avind un climat de dealuri cu proprietati sedative, a fost cautat, inca din a doua jumatate a secolului trecut, ca statiune climaterica. (Dr. Elena Berlescu, Dictionar enciclopedic medical de balneoclimatolo-gie, p. 165 ; Ed. Stiint. si encicl., Bucuresti, 1982.)

Pe malul sting al Moldovei, de la confluenta ei cu piriul Humor in amonte, pina in dreptul locurilor de la Piatra Pinului, se intinde o lunca fara prea multe si semnificative denivelari. Era numita, din vremuri vechi, PE SAIBA. Cele aproximativ 25 de hectare ale luncii erau folosite ca loc de pasune. Salcii, inalte si ramuroase, umbreau din loc in loc iarba saraca a luncii. Furtunile puternice — mai ales dezlantuite dinspre vest — au doborit cea mai mare parte a salciilor, iar viiturile riului — cu puterea apelor dezlantuite — au smuls stratul subtire de pamint fertil ce acoperea prundisurile si nisipurile aluviale, facind de nefolosit o insemnata parte din pasunea SAIBEI.

Citiva edili din ultimele decenii s-au straduit sa gaseasca solutii prin care sa se puna stavila procesului de degradare continua a acestui teren. (E vorba de primarii Lupu Gheorghe (1956—1958) si mai ales, de indiguire, realizate atit pe malurile Moldovei cit si pe cele ale Humorului", n-au rezistat insa inundatiilor din anii 1971, 1972 si 1973, fiind distruse aproape in intregime.

In anii urmatori (primar fiind Petru Taranu — 1972—1981), s-au gasit solutii mai potrivite, si mai economice totodata, pentru recuperarea terenului de pe Saiba. Malul sting al Moldovei a fost durabil consolidat, folosindu-se arocament cu volum si greutate mare.

Odata cu "reinsufletirea" floristica a zonei s-a realizat sistematizarea ei dupa planuri de arhitectura peisagistica judicios intocmite. Au fost. create alei, iar spatiul dintre ele reacoperit, in prealabil, cu un strat de pamint fertil, a fost plantat cu arbori si arbusti — in numar de peste 100.000. Gasim aici aproape 500 de specii de arbori si arbusti, printre care si specii exotice considerate — unele dintre ele — monumente ale naturii.

Astfel, printr-o munca staruitoare si competenta — desfasurata timp de peste opt ani — s-au pus bazele unui valoros PARC DENDROLOGIC, inclus si el, acum, in cele 250 ha din preajma Pietrei Pinului, considerate REZERVATIE de INTERES STIINTIFIC. (Petru Taranu, Georgeta Taranu, Complexul dendrologic si turistico-sportiv „Lunca Moldovei" din orasul Gura-Humorului, in Studii si comunicari de ocrotirea naturii, editat de Cons. judetean de Ocrotirea naturii Suceava, 1981, V, p. 456—470.)

In partea sud-estica a parcului dendrologic a fost amenajat un modern complex sportiv cu o serie de terenuri pentru practicarea diverselor ramuri ale sportului. Astfel, fosta SAIBA s-a transformat, sub ochii nostri, intr-o binefacatoare ZONA de AGREMENT ce se bucura astazi de pretuirea unanima a localnicilor si vizitatorilor straini.