Mănăstirile Voroneţ şi Humor

Către evul mediu existau aici aşezări stabile (Baia 1335, Şiret 1340, Rădăuţi 1350) iar în jurul anilor 1360 a luat fiinţă statul român independent Moldova sub conducerea voievodului Bogdan. Erau vremuri tulburi măcinate de controverse interne, inclusiv religioase, catolicismul încercând să se infiltreze, era vremea permanentelor atacuri ale tătarilor de la răsărit şi de curând ale imperiului otoman de la miazăzi..

Printre măsurile luate de primii voievozi romani, firesc s-au înscris ridicarea de fortificaţii Şiret, Suceava şi de lăcaşuri ortodoxe Şiret, Rădăuţi, Baia, Botoşani, Suceava. Şi din acest punct de vedere, strălucitoare s-a dovedit, epoca domnilor Ştefan cel Mare - Petru Rareş - Alexandru Lapusneanu, urmaţi de Movileşti 1466-1600 au îmbogăţit Bucovina cu mănăstiri fortificate şi biserici care-i fac azi faima, păstrându-se nesperat în condiţii excelente.

Construcţii ale secolului XV şi altele din veacul al XVI - lea au primit un impresionat vestmânt de frescă exterioară la iniţiativa domnitorului Petru Rareş, a mitropolitului Grigore Roşca, a boierilor Arbore şi Movilestilor, fresca parietală de mare originalitate a temelor, puritate a desenului, precizie a detaliilor de influenţa locală, rafinamentul cromatic, amsaamblu de pictură şi arhitectura de o valoare artistică exceptionla. Puternice nuclee de cultură şi creaţie artistică de la începutul existenţei lor, lăcaşurile Bucovinei îşi continuă menirea prin grija restauratorilor şi a obştilor călugăreşti ce le gospodăresc. Este şi motivul pentru care frescele exterioare ale bisericilor Humor (1535), Moldoviţa (1537), Arbore (1541), Voroneţ (1547), Suceviţa (1596), arhitectură şi pictura manăstirilor Putna, Dragomirna, Raşca, Slatina, ale bisericilor Pătrăuţi, Băileşti, Probota, Bogdana, bogatele muzee de artă medievală, frumuseţea peisajului şi a creaţiei artistice populare (arhitectură, port, datini), au concurat la decernarea distincţiei Mărul de Aur (Pomme d'Or) Bucovinei de către Federaţia Internaţională Juriştilor şi Scriitorilor de Turism (FIJET), au determinat înscrierea tezaurului bucovinean în catalogul UNESCO 'Mari monumente ale lumii'.

Cele mai repezentative monumente ale Moldovei medievale sunt concentrate în Bucovina. Aceste monumente în ansamblul lor constituie un"cod", un limbaj specific, un limbaj de imagini. Caracterul acestui limbaj este, ca şi cel al întregii culturi medievale, religios, iar temeiul lui îl constituie tradiţia creştină. Astfel s-a stabilit elementele mari ale ordonanţei iconografice, mai ales ale picturii exterioare, au un înţeles precis. În acest sens se pot aminti marile compoziţii ale Judecăţii de Apoi, care, în afară elementelor inspirate direct din Apocalipsă, cu toată scenografia Învierii morţilor şi a îngerilor care cheamă toată lumea la judecată, exprima pe de o parte concepţia populară despre dreptate şi justiţie. Altă temă preferată este aceea a Acatistului Maicii Domnului, rugăciunea de luptă, compusă de patriarhul Sergiu al Constantinopolului la 626, când Constantinopolul asediat de Sasanizi, a fost salvat printr-o minune a Maicii Domnului.

O scenă dintre cele mai interesante şi de un efect decorativ fără egal, este Arborele lui Ieseu, care apare întotdeauna în asociaţie cu friza filosofilor antici. Mai sunt teme precum viaţa Sfântului Nicolae, viaţa Sfântului Antonie, viaţa Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, viaţa Sfântului Gheorghe, toate prezentate cu lux de amănunte. O valoare deosebită o au tablourile votive, care exprimă relaţia dintre ctitori şi divinitate. Este semnificativ prezentarea domnilor ctitori în picioare, în veşminte de ceremonie, întrupând după tradiţia bizantină, pe vicarii lui Dumnezeu pe pământ, iar cea a ctitorilor mari boieri în genunchi, ca simpli credincioşi, dar cu aspect şi veşminte de natură să precizeze locul lor în societate.

Rămâne vie opera emeriţilor creatori în majoritate necunoscuţi, suma credinţei, curajului şi modestiei lor care configureza geniul.